Babuta care rupe norma – Mercedes-Benz 200D din 1979

“O masina despre care nu s-a scris de vreun sfert de secol. O masina despre care nu se va scrie prea mult nici in urmatorul sfert de secol, sau un secol intreg. O masina care functioneaza inclusiv cu ulei de floarea soarelui in rezervor. O masina de care a auzit toata lumea, dar pe care acelasi procent o ignora, pentru ca-i o vechitura si multe dintre cele care mai sunt pe strada sunt niste cazaturi. Nu si a mea.

Voi vorbi despre una din masinile mele, un Mercedes 200 diesel fabricat in 1979. Romanii o numesc “Cobra”, iar europenii  ii spun chiar numele oficial sau simplu: “W123″ – codul modelului in clasificarile producatorului german, cel mai de succes produs vreodata de acesta, in 2.7 milioane de exemplare. Pe vremea sa, in 1976 cand a fost introdus, asteptai 12 luni sa ti se livreze, iar daca aveai 5.000 marci germane in plus, puteai sa iti cumperi unul putin folosit de pe piata neagra aparuta pe fondul cererii foarte mari din partea populatiei. Masina pe care o am in posesie are un motor de 2 litri cu 4 cilindri in linie si 55 cai putere, respectiv cel mai puturos W123 din cele 40 de variante produse pentru Europa, SUA si Japonia. In acelasi timp, in Romania este cel mai economicos model, atat din punct de vedere al consumului, cat si din punct de vedere al taxelor, unde ar fi la egalitate cu varianta pe benzina.

Masina are un design exterior placut ochiului, dar si foarte bine gandit de catre inginerii germani. Tinuta de drum este impecabila, indeosebi in cazul exemplarelor care au scapat de povara caratului excesiv de materiale de constructii. Al meu este unul dintre ele, iar daca e nevoie de o confirmare a ceea ce am declarat, va anunt ca primesc cel putin doua complimente verbale in fiecare zi in care o scot la plimbare, si multe alte complimente non-verbale din partea celorlalti participanti la trafic. Cred ca, pe langa faptul ca e ideal sa detii un exemplar care are “tablaria” in stare buna, atractia fata de model se explica prin folosirea excesiva, dar inteligenta, a cromului in design. Masina are ornamente cromate: in jurul parbrizului si a lunetei, in jurul fiecarui geam, de-alungul masinii, pe manerele de deschidere a portierelor, pe oglinzile retrovizoare, pe spoilerele fata si spate, pe capacele de la roti si… a mai ramas ceva necromat? Ah, da, vopseaua masinii. Atentie, vorbim de dotari standard, de care pe cat de mult radem in ziua de azi, plangem la fel de mult cand le platim pe masinile de productie curenta, daca avem (cu) ce plati.

Interiorul modelului Mercedes W123 este extrem de bine proiectat. Toate functiile si butoanele sunt acolo unde te astepti sa fie, cu foarte mici exceptii: cotiera nu a fost foarte populara pe acest model, folosirea prizei de 12V este ingreunata de prezenta radio-casetofonului (sau invers), iar manerul usii soferului este putin prea jos pozitionat, deranjand piciorul stang al acestuia indeosebi la condusul prin oras. In rest, trec repede in revista punctele bune ale interiorului:

• loc generos la dispozitie, pentru toti ocupantii masinii. Inclusiv in cazul modelului coupe, in doua usi!
• gama larga de culori si materiale cu care puteai personaliza tapiteria masinii, a scaunelor, sau a bordului;
• butoane si maneta mari, imposibil sa le incurci sau sa gresesti in folosirea lor;
• cadran bord imens, usor vizibil, care indica doar informatiile care te intereseaza;
• faimoasa maneta din stanga volanului, una singura care controleaza atat schimbul de lumini faza scurta cu faza lunga, cat si stergatoarele de parbriz cu tot cu temporizator, dar si semnalizarea stanga-dreapta. Doar in cazul masinilor echipate cu pilot automat mai exista o maneta mica deasupra acesteia, in principiu aceeasi (sau cu acelasi principiu) chiar si la modelele curente!
• posibilitatea optarii pentru aer conditionat, inclusiv clima automata. A mea nu are decat ventilatie;
• mirosul interiorului este iubit si neschimbat dupa 30 ani, imediat recunoscut de catre orice fost posesor al modelului! In acelasi timp, e detestat de catre cetateanul obisnuit;
• portbagaj… imens;
• exista masini produse in ultimii 3 ani care imita periculos de aproape elemente din forma bordului celebrei Cobre. Intre cele de care imi amintesc din trafic: Dacia Logan, Chevrolet Aveo, sau chiar Mercedes SLS AMG!

Motorizarile au fost sapte la numar, din care modelul prezentat beneficiaza de cea mai lenesa si mai zgomotoasa. Am facut recent cu masina Turul Maramuresului si un Tur al Moldovei in mare forta, iar cei 55 cai abia trag biata masina pe o panta cu inclinatie 7 grade cu 35 kmh in viteza a treia; in a doua n-are rost sa mergi, fiindca poluezi sonor. Partea buna a acestei parti proaste este ca ai timp sa te uiti la peisajele din jur. Pe de alta parte, coborarea muntilor cu W123 poate fi facuta la viteze destul de mari, si pe cat de incredibil pare, mai mari decat a majoritatii masinilor noi. De ce? Fiindca sta bine pe curbe, chiar daca se apleaca uneori de zici ca se rastoarna. Pe un drum fara inclinatie masina “performeaza” normal, linistit, la modul 0-100 kmh in doar 2-3… minute. Viteza maxima pe care am atins-o a fost 133 kmh in fata barii unui moldovean cu X5, unde altundeva decat pe E85. Consumul inregistrat in acest traseu de 1250 km a fost 7l/100km, pe care il consider mare insa normal pentru chinuiala la care a fost supusa constant in a urca muntii si dealurile Maramuresului si ai Moldovei. In judetul Satu Mare am inregistrat un consum de 6 litri extraurban, si 8 litri urban. In toate aceste cazuri mai adaugam un consum de ulei, aproximativ 750ml la 1000km. Apropo de consumul de ulei, masina scoate fum indubitabil, insa mult mai putin decat TDI-uri mai tinere iar un mecanic de la RAR mi-a confirmat recent ca masina trece Inspectia Tehnica Periodica, fara spaga.

Fiabilitatea si durabilitatea modelului e destul de evidenta, existand cazuri cunoscute cu peste 1.000.000 km facuti de acelasi motor pe aceeasi caroserie, deci nu intru in detalii. Insa chiar daca modelul este renumit pentru costuri zero de intretinere, adica “ii trebe numa’ motorina si oloi”, situatia nu sta chiar asa. Masina mea, desi intretinuta cu atentie toata viata ei, mi-a mancat mai multi bani decat isi inchipuie orice cititor. Ocazional trebuie sa schimbi amortizoarele, sau arcurile, sau brate, rulmenti, un radiator, o semi-caseta de directie, o toba de esapament, ca sa nu pomenesc de intretinerea tablariei: aproape imposibila daca nu este tinuta in garaj si folosita doar cand afara e soare si uscat.

Pe vremea cand masina asta era “top of the line”, siguranta auto era o preocupare sa zicem la fel de mare ca in zilele noastre. Abordarea insa diferea: azi masinile sunt facute sa se deformeze maxim a.i. persoanele sau vehiculele pe care le accidenteaza sa se deformeze minim, adica sa ramai intreg tu daca intra fierul in tine. Cobra e facuta sa darame o casa din caramida inainte sa se darame ea. Cred ca am zis tot ce era de zis pe acest subiect.

Concluzia: Mercedes W123 este in continuare capabila sa te duca in siguranta si confort din punctul A in punctul B, dar si mai capabila sa iti scoata un zambet pe fata. Un mare pasionat imi spunea ieri: “Dom’le, este singura masina care se contopeste cu soferul”.